vineri, 25 martie 2016

Ştiţi că avem şi suflete?

     Dragi profesori, acest mesaj este pentru voi. Cred că nu greşesc atunci când zic, în numele nostru, al elevilor voştri, că ne-aţi făcut viaţa mai grea chiar şi printr-o simplă privire. Căci noi am ştiut mereu că dacă vom cădea, voi veţi fi mereu acolo. Şi nu ca să ne ridicaţi de jos, ci ca să ne notaţi pentru eşecul nostru. Dar azi vă întreb... ştiţi că avem şi suflete?

     V-aţi interesat vreodată de visele noastre? Sau v-aţi gândit, măcar, că avem şi noi vise? Poate copilăreşti sau imposibile, dar visele sunt vise! De câte ori aţi încercat să ascultaţi planurile de viitor ale elevilor voştri? De câte ori i-aţi sfătuit să se îndrepte spre o anumită profesie, căci la asta se pricep cel mai bine? Sunt sigură că nu mulţi dintre voi v-aţi implicat în viaţa copiiilor şi mi se pare chiar trist. Ar trebui să veniţi la ore pentru a-i ajuta să îşi construiască un viitor frumos, nu doar pentru a preda în grabă nişte lecţii, de dragul de a fi scrise acolo, în caiete, căci ştiţi deja că sunt puţini cei care o să le înveţe. Dar ştiţi oare şi de ce? Pentru că avem de asemenea şi creier, şi ştim că nu o să ajungem vreodată în viaţă să aplicăm aceste lucruri. Pentru că noi ne gândim la viitorul nostru şi nu ne vedem deloc peste 20 de ani profesând în acel domeniu.

     Aţi încercat vreodată să ne înţelegeţi? Nu, domnilor profesori, nu, doamnelor diriginte, nu suntem de fier! Avem o inimă şi multe sentimente care pot fi zdrobite foarte uşor. Suntem la vârsta naivităţii şi cădem uşor în plasa altor persoane, ca mai apoi să sfârşim foarte răniţi. Ştim foarte bine că voi aţi fost ca noi şi v-aţi comportaţi exact la fel. Deci decât să certaţi foarte sever un elev şi să îi puneţi doi pentru că nu învaţă din motive adolescentine, de ce nu încercaţi să îi explicaţi cu frumosul că totul se va schimba şi peste câţiva ani nici nu îşi va mai aminti? Să ştiţi că ne pasă, şi contează enorm pentru noi, şi vom ţine cont. Ne vom aminti mereu cine ne-a demoralizat şi cine ne-a ajutat cu o vorbă bună.

     De câte ori v-aţi pus în pielea noastră? De câte ori aţi privit un copil în ochi şi i-aţi înţeles din prima durerea? Fiecare dintre noi ascunde ceva, un secret care îl macină pe interior şi pe care nimeni nu îl cunoaşte. Dar voi ne-aţi înţeles vreodată?! Prea puţini dintre voi. Restul ştiţi doar să predaţi, să ascultaţi, să daţi teste şi să omorâţi speranţe. Vă spun din tot sufletul meu că sunteţi anumiţi profesori pe care vă îndrăgesc şi vin cu drag la orele voastre pentru că ştiu ce fel de persoane sunteţi, dar alţii sunteţi mâna diavolului şi abia aştept să nu vă mai văd vreodată.

     Ştiţi că ne distrugeţi viitorul? Noi l-am clădit încă de mici copii, cu vise şi speranţe. Iar mai apoi aţi apărut în viaţa noastră şi aţi produs atâtea schimbări încât parcă suntem alţii. Cu fiecare privire urâtă, fiecare jignire sau fiecare ţipăt, voi aţi spart câte-o cărămidă din scara noastră spre viitor. Dacă ne spuneţi mereu că suntem proşti, că nu suntem buni de nimic, că nu vom ajunge nimic în viaţă, să ştiţi că vom ajunge să credem în aceste lucruri şi deci nu ne vom mai strădui. Vom deveni indiferenţi, mai reci, mai răi, nu vom învăţa, vom avea o atitudine de "du-te, vino" cu voi şi o să sfârşim prin a ne târî pe la graniţa existenţei. Asta vreţi? Vă place asta? Ce fel de minte încuiată aveţi dacă sufetinţa unui copil vă aduce satisfacţie?!

     Ştiţi că suntem oameni şi că avem şi suflet?






Un comentariu:

  1. Da, stiu.Dar nu le pasa.Partea buna e ca nu ramanem in scoala pentru totdeauna.

    RăspundețiȘtergere