Am o inimă de gheaţă care rar mai zâmbeşte

     Am fost un suflet curat pentru cea mai mare parte din viaţa mea. Obişnuiam să fiu un copil chiar şi în situaţiile în care mi se cerea să mă comport ca un adult, ceea ce era barbar pentru un suflet în formare. Mă adaptam greu la situaţiile peste care majoritatea oamenilor deja trecuseră, îmi puneam toată încrederea în persoanele ce intrau în viaţa mea şi uitam să mă întreb care erau intenţiile lor. Am crezut în oameni orbeşte şi refuzam să înţeleg faptul că unii dintre ei ar putea avea intenţii rele, în final am ajuns să fiu ceea ce sunt acum. În mare parte sunt aceeaşi persoană, dar cu o inimă de gheaţă care nu mai recunoaşte niciun tip de sentiment. Sunt la fel de copilăroasă şi încă mă supăr din orice lucru mărunt, încă aştept ca oamenii să îşi ceară scuze. Diferenţa e că nu îmi mai pasă dacă într-un final o fac sau nu.


     Am fost un suflet curat, acum sunt doar un suflet obosit. Am risipit toată iubirea pe care o aveam, până la ultimul strop, pentru a încălzi nişte inimi de gheaţă. E o prostie, ştiu. Însă am fost un om atât de bun încât lucrul ăsta mă slăbea de toate puterile. Îi puneam pe alţii mai presus decât mă puneam pe mine şi eram atât de preocupată să îi apăr pe ei de orice ar putea să le facă rău, încât nici măcar nu am văzut că inima mea era sfâşiată, rănită. Într-un final nu am mai putut să suport ideea că oamenii aşteaptă de la mine să fac totul pentru ei. M-am retras în mine, m-am detaşat de lumea asta şi am afişat un zâmbet lumii, ei au crezut că sunt bine. În mare majoritate a timpului, mă mint chiar şi pe mine că sunt bine. Însă după zile şi nopţi la rând în care inima mea rabdă, într-un final simt că pereţii ei se prăbuşesc şi comoara pe care o ţin înăuntru este descoperită. Lucrul ăsta mă face să mă simt vulnerabilă şi simt că tot ceea ce primesc nu mi se cuvine.


     Am fost un suflet curat şi aş vrea să am puterea să spun că încă sunt. Spuneţi-mi voi dacă un suflet lovit, cu mai multe răni decât sentimente şi murdar mai este, încă, un suflet frumos... Mi-am lăsat inima în mâinile unor persoane care au murdărit-o şi au stricat-o. Într-un final m-am resemnat şi acum ştiu că întotdeauna voi fi doar eu şi cu mine. Eu şi sufletul meu. Şi în caz că lucrurile devin mai rele, mă ajută muzica.

"Am o inimă de gheaţă care rar mai zâmbeşte..." (Bogdan Morărescu - Samurai)